3 iulie 2009
Alegeri pe muchie de cuţit

De doi ani, în satul Corjova, raionul Dubăsari, baştina preşedintelui în exerciţiu Vladimir Voronin, cetăţenii cu drept de vot nu pot participa la alegeri, fie ele locale sau parlamentare. În 2007 şi 2009, separatiştii transnistreni au blocat secţia de votare din localitate, iar miliţienii au organizat adevărate show-uri cu bătăi şi arestări.

Într-o zi cu mult soare, când toate drumurile duceau la Nistru, am încercat să aflu de la oamenii acestor locuri ce cred despre alegeri şi democraţie.

Pe strada Naberejnaia, care duce spre Hidrocentrală, întâlnesc un omulean între două vârste. Mă invită sub copaci, la umbră. Fiind întrebat despre alegeri, el dă a lehamite din mână, semn că a obosit de acest exerciţiu democratic, mult prea complicat pentru cetăţenii de pe aici. Povesteşte cum la ultimele alegeri, din 5 aprilie, separatiştii au blocat drumul care leagă Corjova şi Dubăsari de Cocieri. Nu numai că oamenii nu au putut vota, dar şi toate autovehiculele au fost împiedicate să-şi continue calea. „Au pus tractoare şi maşini blindate ca pe timp de război. Cine să mai aibă chef de alegeri, când nici la piaţa din Dubăsari nu ne-am putut duce?”, mai spune omul. El crede că la anticipatele din 29 iulie corjovenii vor merge la alegeri fără entuziasm.

Dinspre Nistru vin două femei în vârstă care se interesează de discuţia noastră. „Noi, cei din partea asta, suntem de-a nimănui. Unii nu ne dau voie să participăm la alegeri, iar pe alţii nu îi prea interesează soarta noastră. Noi suntem aici doar cu Dumnezeu”, spune una dintre femei, sprijinindu-se în baston. Întreb dacă ştiu ceva despre partidele politice din Chişinău şi dacă politicienii trec Nistru ca să-i asculte. Dă din cap că nu. Cu toate astea, cei trei mă asigură că s-ar duce la alegeri dacă ar fi linişte şi pace.

Măhălenii preşedintelui visează la epoca lui Brejnev

Aproape de fosta bază de canotaj câţiva tineri se duc spre Nistru. Despre alegeri nici nu vor să audă. Pleacă iute la râu. Şi alte câteva femei se tem să vorbească despre politică, schimbându-se la faţă când aud întrebarea. Ajung în mahalaua preşedintelui, pe strada Râbniţa. De după nişte buruieni înalte vine un bărbat cu pălărie de soare. Are în mână două pachete de ţigări şi vorbeşte în rusă. Povesteşte că din 1990 încoace nu a mai participat la alegeri, nici la cele moldoveneşti, nici la cele organizate de autorităţile separatiste, pentru că nu le vede rostul. Îmi explică că o jumătate de sat, dinspre Cocieri, se duce la alegerile moldoveneşti, cealaltă jumătate, dinspre Dubăsari - la ale transnistrenilor. Spune că pentru el democraţia este apă de ploaie în comparaţie cu epoca lui Brejnev. „Atunci era bine. Primeam 120 de ruble. Ne ajungea să mâncăm, să ne îmbrăcăm şi chiar la knişkă să punem”, zice el. La alte întrebări dă din umeri şi trece de poarta fostului colhoz, care se află la colţul casei preşedintelui. După ce dau cu nasul într-o mâţă moartă văd o femeie care strânge mărar din grădină. La început e cam speriată. A fost la alegeri mai demult „pe când era Snegur”. Acum nu mai are curajul să se ducă la secţia de votare. Critică atât autorităţile separatiste, cât şi cele moldoveneşti. „Unul la deal şi altul la vale. De-ar fi unire, o ţară cum a fost înainte”, spune femeia îngândurată.

Nu crede în democraţia moldovenească pentru că „fiecare e pentru dânsul, nu ca în Europa unde politicienii sunt pentru norod”. Chiar dacă e vecină cu preşedintele nu pare să-l simpatizeze. Mă despart greu de ea. Femeia e dornică de vorbă, visează la vremurile când Corjova nu va mai fi în două state şi două administraţii.

Ani în şir corjovenii cu spirit civic au avut dreptul să voteze doar în secţia de votare din satul vecin, Cocieri. La localele din 2003 ei au putut să-şi aleagă pentru prima dată un primar şi un consiliu local constituţional. Şi în 2005 au votat la aceeaşi secţie deschisă în cadrul Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Dubăsari, evacuat în clădirea fostei Case de odihnă a miniştrilor. La alegerile locale din 2007 miliţienii separatişti au distrus documentaţia electorală şi i-au bătut pe membrii comisiei. CEC a declarat alegerile nevalabile. Ulterior parlamentul a prelungit mandatele aleşilor locali. La 5 aprilie 2009 separatiştii au blocat secţia de votare, barând de cu seară accesul în ograda liceului.

Actualmente, nici CEC, nici aleşii locali nu ştiu dacă la Corjova se vor organiza alegeri anticipate. Iurie Ciocan, secretarul CEC, a spus că chestiunea se află „în fază de discuţie” şi că se examinează sub toate aspectele. Până la 14 iulie primăria Corjova trebuie să decidă dacă va deschide sau nu o secţie de votare în incinta liceului „Mihai Eminescu”. „Se fac demersuri, inclusiv prin intermediul Ministerului Reintegrării. Noi nu vrem să lăsăm impresia că nu facem tentative şi cedăm teritoriul”, a adăugat Ciocan.

“Chişinăul poate să facă mai mult pentru corjoveni”

Ion Manole, directorul Asociaţiei „Promo-LEX”, care a monitorizat ultimele două scrutine în stânga Nistrului, consideră că de această dată CEC ar trebuie să facă ceva mai mult, să pregătească şi o variantă de rezervă la Corjova. De exemplu, deschiderea unei secţii la Cocieri.

În acelaşi timp, populaţia trebuie informată despre această variantă de rezervă. „Este bine că autorităţile de la Chişinău deschid la Corjova o secţie de votare, aşa e normal. Se respectă legea. Ar fi bine ca să încerce să deschidă secţii şi în celelalte localităţi controlate de separatişti”, susţine Manole. Totodată, expertul spune că Chişinăul ar putea să facă mai mult pentru cetăţenii săi din stânga Nistrului, inclusiv Corjova. Secţia de la Cocieri e suprasolicitată, fiind înscrişi în listele de bază peste 3000 de alegători, mult peste norma admisă de lege. În plus, aici votează toţi doritorii din raionul şi oraşul Dubăsari (controlat de separatişti). Prin urmare, au fost cazuri când corjoveni au renunţat să mai voteze din cauza aglomeraţiei.

Valentina BACIU