10 aprilie 2009
Negocieri sau bătaie de joc?

La 5 aprilie am votat la Consulatul RM la New York. După vot, am aflat rezultatele exit-poll-ului şi am zis că, probabil, este o eroare. Am urmărit după asta, toată noaptea, numărarea voturilor și am aflat spre dimineaţa că PCRM a luat circa 50% din voturi. Mi s-a părut extrem de mult. Imediat, partidele de opoziţie AMN, PLDM și PL au declarat că alegerile au fost fraudate. La 6 aprilie m-am bucurat când am văzut că tinerii protestează împotriva votului comunist. Anticipasem că pe 7 aprilie vom avea parte de surprize.

Din start trebuie să spun că simpatizez tinerii care și-au exprimat furia și cred că au reacționat violent ca răspuns la acțiunile poliției (unii nu au uitat incidentul cu tânărul împușcat în cap de către poliție). Tind să cred că mulți dintre aceștia sunt mai ales tinerii ai căror părinți au fost nevoiți să plece peste hotare. Tinerii au trăit opt ani cu un guvern comunist și mulți, probabil, au părinți sau rude plecate. Cine este vinovat de asta? Educația lor politică nu a cunoscut altceva decât comunism la guvernare. Opt ani - este mult sau puțin? Dar doisprezece? Pentru un tânăr de 22 de ani, opt ani reprezintă mult, iar doisprezece - foarte mult.

Comuniștilor le-a fost frică de tineri. Culmea este că și liderii opoziției s-au speriat. Nu au fost pregătiți să dea nas în nas cu tineri curajoși. După opt ani de frică, mulțimea s-a răzbunat și și-a luat revanșa.

Oare nu vi s-au părut și vouă negocierile - o bătaie de joc? Am urmărit prestația liderilor opoziției la întâlnirea cu Voronin, Lupu, Greceanîi. Am rămas stupefiat de cât de slabi pot fi ei în fața lui Voronin. Cât de mult contrastau cu tinerii, care și-au riscat libertatea aruncând cu pietre în Președinție și Parlament și care acum sunt numiți de către liderii opoziției provocatori și vandali.

Acesti tineri acum riscă pedepse penale, în timp ce liderii opoziției se vor încălzi în fotoliile Parlamentului renovat din banii publici. Cât de neputincioși au părut politicienii din opoziție, parcă erau niște elevi cu tema nefăcută, care se tot scuzau în fața profesorului.

Totuși nu pot pricepe de ce se scuzau și se justificau Urechean, Filat și Chirtoacă în fața lui Voronin? Ar fi trebuit să fie invers. Am impresia că protestele ar fi avut alt sfârșit dacă ar fi existat un lider puternic, care să fie mai dur cu comuniștii. Dar așa ce se întâmplă? Tinerii aruncă cu pietre în Președinție și Parlament, iar comuniștii aruncă cu pietre în liderii Opoziției, iar ultimii rabdă și rabdă. I-au speriat cu sintagma lovitură de stat. Deosebirea între liderii opoziției și tinerii protestatri este clară. Filat, Urechean și Chirtoacă s-au scuzat și au răbdat în fața lui Voronin, iar tinerii - nu pot răbda, nu mai vor să rabde. Tinerii protestatari meritau alți politicieni, ceva mai dârzi și mai demni.

Ion Marandici, Doctorand la Universitatea Rutgers (SUA), Membru al Asociaţiei Americane de Ştiinţe Politice