24 martie 2009
“Partidele nu au un program anticriză bine definit”

La analiza soluţiilor anticriză propuse de partidele politice am ţinut cont de trei criterii pe care le consider foarte importante pentru a evalua un program anticriză. Primo. Sumele alocate pentru implementarea programelor anticriză, care cred că ar trebui cuprinse între 2% şi 5,5% din PIB. În condiţiile R. Moldova este vorba de la 1,5 până la 4 miliarde de lei pe an. Secondo. Beneficiarii banilor – nu am analizat dacă este sau nu corect să dai aceşti bani, de exemplu, pentru dezvoltarea industriei sau micului business. Terţo. Mecanismul de alocare, adică fie oferi facilităţi fiscale, fie subvenţii etc.

PSD nu indică suma pe care intenţionează să o aloce pentru realizarea acţiunilor anticriză. Grupurile ţintă sunt diverse – populaţia, întreprinderile din sectorul real al economiei (dar este prea general, or este imposibil să-i ajuţi pe toţi). Partidul mai propune crearea noilor locuri de muncă, însă nu este specificat clar unde vor fi ele create. Mecanismul – subvenţii, facilităţi fiscale sau garantarea depunerilor bancare.

PL nu este indicată nici suma, nici beneficiarii, nici mecanismele. Este un program de guvernare argumentat, dar mai puţin un program anticriză.

AMN nu stipulează suma pe care o vor aloca, însă aceasta ar putea fi dedusă din soluţiile propuse. În mare parte, partidul vorbeşte doar despre un singur beneficiar – întreprinderile mici şi mijlocii. Pe de altă parte, mecanismul de alocare este relativ clar. De exemplu, ei spun că vor acoperi 60% din costul unei investiţii, care este o practică întâlnită şi în alte ţări.

PPCD nu dă cifre şi vorbeşte despre un singur beneficiar – consumatorul. Mecanismul este relativ clar – facilităţi fiscale. PCRM nu indicată expres suma. Partidul face mai multe promisiuni de ordin economic, fără a le diviza pe categorii de beneficiari. Mecanismele nu sunt prezentate.

PLDM, la fel, nu include informaţii despre sume. Grupurile ţintă nu sunt clar definite, indicând stimularea consumul, încurajarea sectorului financiar, protejarea depunătorilor. Mecanismele identificate de ei –facilităţi fiscale şi garanţii.

PD nu stipulează suma. Beneficiarii sunt specificaţi prea vag - „infrastructura” – care este o noţiune generală. Din câte îmi dau seama, ei propun ca statul să investească în infrastructură.

UCM, la fel, nu include suma. Partidul promite că va oferi ajutor sectorului real al economiei, dar este imposibil să ajuţi întregul sector real al economiei. Or, doar pentru a ajuta sectorul de construcţii este nevoie de 2 miliarde de lei, aceştia fiind toţi banii de care dispunem. Mecanismele, în principiu, lipsesc.

La MAE lipseşte suma, însă putem identifica trei categorii de beneficiari – mediul rural, businessul mic şi mijlociu şi agricultura, care sunt descrişi mai explicit. Totuşi, partidul stabileşte doar un mecanism de alocare – oferirea subvenţiilor.

PC nu indică suma şi nici grupurile ţintă. De fapt, la ei găsim o prezentare generală a problemei, dar mai puţin mecanismele de alocare a banilor.

„Alianţa Verde” nu dă suma, pe când grupul ţintă este definit clar - agricultorul ecologic. Însă, nu este prezentat mecanismul prin care îl vor susţine.

„Moldova Unită” nu dă suma, dar indică un grup-ţintă – businessul mic. Politica este clară - reducerea impozitelor cu 50 la sută. Acesta este şi mecanismul.

“Pentru Neam şi Ţară” nu are un program anticriză explicit. Lipseşte suma, beneficiarii direcţi şi mecanismele.

“Patria-Rodina“ nu indică suma, iar beneficiarii sunt „ambigui” - întreprinderile private. Promit că vor reduce impozitele cu până la 18%, însă nu explică care impozite. Mecanismul, la fel, este vag. PR nu pomeneşte suma, însă indică clar un singur grup ţintă – persoanele disponibilizate – însă nu este clar cum îi vor susţine. Oferirea creditelor cu dobândă mică este un mecanism prea general.

Concluzie generală Partidele nu au un program anticriză bine definit, fiind, de regulă, prea generale. Probabil, concurenţii electorali nu au făcut cunoştinţă cu programele anticriză din alte ţări. Este necesară o limită financiară anuală pentru implementarea unor politici anticriză. Dacă partidele ar pune o asemenea limită, ele ar vedea foarte clar că trebuie să găsească doi, maxim trei beneficiari, iar mecanismele – să nu ia bani de la business sau să-l subvenţioneze.

Partidul ideal, în opinia mea, ar putea avea următorul program anticriză: va aloca 2 miliarde de lei anual pentru programe anticriză, care va fi suficientă pentru menţinerea şi dezvoltarea sectorului de construcţii (aici poate fi indicat oricare alt sector al economiei). Mecanisme – vor restitui TVA-ul de la procurarea locuinţelor noi (800 de milioane de lei), vor oferi subvenţii pentru procurarea de capacităţi de producţie în sectorul agricol, în mărime de 50% din investiţiile efectuate (500 milioane de lei) şi vor încuraja consumul prin întoarcerea impozitului pe venit achitat de persoanele fizice (1,3 miliarde de lei).

Veaceslav Ioniţă, analist economic, IDIS „Viitorul”