20 februarie 2009
Eu cu cine votez?

Titlul articolului este un citat din Ion Luca Caragile, cu siguranţă cel mai lucid şi autentic analist politic din spaţiului românesc. „Eu cu cine votez?” – la această întrebare, după mai bine de un secol şi jumătate, prea puţini cetăţeni ai R. Moldova ştiu un răspuns. Suntem la fel de turmentaţi şi trăim aceleaşi perioade de rătăciri şi sincope politice, realităţi care nu prea ne fac să credem că vom apuca într-un viitor apropiat o soartă mai bună.

Discutam recent cu nişte amici despre adevărata sursă a problemelor din ţară, despre golul care ne menţine de 20 de ani în perioada de tranziţie. Am enumerat un şir mult prea mare de acţiuni sau inacţiuni politice, economice, sociale ale guvernelor şi parlamentelor precedente pentru a putea extrage generatorii de stagnare a R. Moldova. Fiecare încerca să aducă cât mai multe argumente în favoarea propriei „probleme” şi să vină cu propriile soluţii. Unele îmi erau simpatice şi, pare-se, aproape de adevăr, altele, în schimb, absolut improprii realităţilor noastre. Cert este faptul că am avut răbdarea şi respectul necondiţionat pentru a ne asculta unul pe altul, iar spre final am ajuns să avem chiar preferinţe pentru anumite idei şi soluţii. De fapt, discuţia pe care am purtat-o părea a fi o campanie electorală în miniatură, o luptă a contradicţiilor de idei, soluţii şi priorităţi. Este exact ceea ce a lipsit Republicii Moldova în ciclurile electorale precedente.

A existat şi există o oarecare unitate între ideile multor partide politice cum ar fi: aderarea la Uniunea Europeană, creşterea salariilor şi pensiilor, lupta împotriva corupţiei, asigurarea independenţei justiţiei etc. Dar puţini sunt cei care explică clar cum văd realizarea acestor obiective. Şi mai puţini vor să ştie care sunt promisiunile reale, clare, pas cu pas, ale partidelor politice.

Asta de fapt şi „turmentează” cel mai mult cetăţeanul. Omul nostru nu mai vede nicio diferenţă între politicienii care se perindă prin faţa sa pentru a-i câştiga votul. El nu vede cum s-ar schimba propria bunăstare dacă ar vota un partid sau altul. Cetăţeanul vede doar un teanc de partide trase la xerox care se deosebesc doar prin interjecţiile pe care le folosesc când îi vorbesc despre viitorul luminos care îl aşteaptă. Am ferma convingere că la campaniile electorale precedente am votat pentru lideri şi nu pentru echipe, am votat contra şi nu pentru cineva, am votat idealuri şi nu soluţii pragmatice pentru unele probleme concrete, am votat pentru aparenţă şi nu esenţă sau, şi mai rău, ne-am lăsat erodaţi de probleme cotidiene şi nu am mai mers la vot. Majoritatea partidelor cu şansă de accedere în viitorul parlament au propus strategii destul de detaliate de guvernare spre deosebire de electoralele precedente. Este pentru prima dată în istoria ţărişoarei noastre când poate deveni funcţional un criteriu de selecţie indispensabil alegătorului din Occident care dă votul nu doar pentru ochi frumoşi, ci şi pentru că vede clar care vor fi reformele ce îi vor îmbunătăţi viaţa. Aceste programe sunt totodată şi instrumente de testare şi urmărire a consecvenţei partidelor politice în ceea ce priveşte promisiunile electorale. Ne-a rămas să profităm de această aparentă maturizare a unor partide de la noi şi să facem alegerea corectă punând la bază alte criterii decât cele emotive.

Apelul meu este simplu: înainte de votul din 5 aprilie, ai răbdarea să-i asculţi pe cei cărora ai vrea să le dai votul şi asigură-te că partidele au o strategie de guvernare în care se regăsesc problemele tale, nu ale vecinului din scara blocului. Poate asta te va ajuta sa găseşti răspunsul la întrebarea „Eu cu cine votez?”

Mircea Eşanu, secretarul Alianţei Anticorupţie