31 ianuarie 2009
Sacrificii pentru dreptul la vot Câteva zile în urma, în cadrul unei dezbateri electorale regionale, am fost întrebat care este deosebirea dintre a alege şi a vota. O întrebare firească mi-am zis eu, numai că mi-a fost greu să găsesc rapid un răspuns potrivit. Am făcut atunci o comparaţie între a auzi şi a asculta şi a alege şi a vota. Auzim multe lucruri, dar de puţine ascultăm. La fel, în fiecare zi facem alegeri (aleg ce să mănânc, cu ce să mă îmbrac etc.), dar mergem să votam doar odată la patru ani. În secolul trecut în general nu votul nu era accesibil pentru toate categoriile de populaţie. Ceea ce avem astăzi fără mari eforturi, constituia pentru înaintaşii noştri scopul unei mari lupte. Bătălia a luat diferite forme, una fiind mişcarea sufragetelor în Anglia.
Această mişcare a avut ca scop obţinerea de către femeile din Anglia a dreptului la vot. Sfârşitul războiului din Krimeea a creat premise pentru începutul acestei mişcări. În momentul când serviciul sanitar funcţiona atât de prost, singura fiinţă care se dovedise capabilă să-l reorganizeze fusese o femeie, Florence Nightingale, cea care a venit cu idei cu totul noi privitoare la educaţia femeilor, locul lor în societate, pregătind în mod indirect mişcarea sufragetelor. Sufragetele din Anglia au desfăşurat o adevărată luptă pentru dreptul la vot. În Marea Britanie principalul oponent al acestei aspiraţii a fost chiar o femeie, regina Victoria. Derularea evenimentelor în multe ţări occidentale a fost relativ asemănătoare. Primele care au obţinut dreptul la vot au fost femeile înstărite din Noua Zeelandă în 1893, apoi cele din Australia în 1902. Femeile din Finlanda au obţinut dreptul de a vota în 1906, cele din Norvegia în 1913, Danemarca şi Islanda – 1915, în Rusia – 1917, în 1919 - Austria, Germania, Olanda, Polonia etc. În Anglia lupta pentru drepturile electorale a fost însă aprigă.
În 1903 a fost înfiinţată aripa cea mai dârză a mişcării în frunte cu Emmeline Pankhurst. Luptătoarele au întrerupt adunări politice, s-au legat cu lanţuri de gardul Palatului Buckingham, pentru că familia regală era împotriva acordării dreptului de vot femeilor, s-au plimbat cu bărcile pe Tamisa strigând prin tuburi acustice “Încălcarea drepturilor”. După ce nu au dorit să achite amenzile puse de autorităţi, unele sufragete au ajuns la închisoare, unde au intrat în greva foamei, fiind alimentate prin metode artificiale. Mişcarea sufragetelor a început relativ paşnic, dar în 1908 putem vorbi de un fenomen ce luase amploare. Odată protestatarele au întrerup o adunare la care participa Winston Churchill şi Edward Grey, adresându-le şi acestora întrebarea: “Este corect ca femeile să aibă drept de vot?”. Au urmat numeroase mitinguri (ce s-au sfârşit cu alte arestări), refuzuri de a plăti impozitul către stat, acte de vandalism etc. Când a izbucnit primul război mondial, majoritatea sufragetelor au suspendat lupta. Femeile au lucrat în uzine în locul bărbaţilor plecaţi pe front şi în final au obţinut ceea ce cereau. Guvernul britanic a preferat să le acorde femeilor dreptul la vot, decât să suporte noi acţiuni ale sufragetelor.
Femeile din Anglia au dat dovadă de voinţă şi au obţinut dreptul de a decide viitorul ţării. Dar noi dorim acest lucru?
Ghenadie Mocanu Acest material apare în cadrul Proiectului „Stimularea responsabilităţii civice în cadrul campaniei electorale din 2009”, implementat de IDIS Viitorul cu susţinerea financiară a Delegaţiei Comisiei Europene în Republica Moldova, prin intermediul Instrumentului European pentru Democraţie şi Drepturile Omului. Conţinutul acestui material reprezintă în exclusivitate părerea autorului şi nu reflecta în niciun fel opinia Uniunii Europene.
| 
