31 ianuarie 2009
Schimbarea nu este un Big Bang

De vreo şase luni nu mă aflu în Moldova, de aceea vă voi prezenta o percepţie virtuală a realităţilor de pe scena politică din republică. Pe de o parte, faptul că nu mă aflu în vâltoarea evenimentelor îmi poate limita viziunile, însă, pe de altă parte, distanţa îmi permite să vin cu o viziune din afară, care dacă nu este total obiectivă, atunci măcar are o doză mai mare de obiectivitate.

Întrucât o bună parte din concetăţenii noştri se află în afara “cetăţii”, a devenit deja o tradiţie ca în răvaşele trimise rudelor din Moldova să descrie situaţia de acasă ca fiind la limita disperării, iar “peste hotarele” unde se afla ei – ca grădinile Edenului. Nu pot contesta întru-totul acest diagnostic. Totuşi, consider că un prim pas spre “normalitate” ar fi să abandonam aceste complexe de “stat aflat în calea tuturor răutăţilor” şi să conştientizăm că Moldova este un stat printre multe alte state.

La fel, ar trebui să acceptăm că alegerile parlamentare din 2009 nu vor reprezenta un salt major sau o revoluţie, iar după 5 aprilie a.c. (data probabilă a alegerilor – n.r.) nu vor fi rezolvate toate problemele cu care se confruntă Moldova. Pe scena politică din Moldova ca de altfel şi aici, în Statele Unite, nu exista magicieni care printr-o manevră cu bagheta magică să rezolve toate problemele umanităţii.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne pierdem speranţa în ziua de mâine. Schimbarea nu este un Big Bang. Schimbarea este un proces care are nevoie de timp. Există, totuşi, unele variabile care pot să accelereze sau să frâneze acest proces. Una ar fi existenţa unor lideri politici capabili să schimbe situaţia.

Urmărind ştirile şi comportamentul actorilor politici din Moldova din ultima vreme, nu pot să spun cu certitudine că astăzi ar exista un partid sau o personalitate politică capabilă să accelereze schimbarea din Moldova. Ritmul evenimentelor şi senzaţia de déjà vu pe care o am atunci când urmăresc evenimentele din Moldova, mă determină să fac această concluzie.

Atât puterea, cât şi opoziţia sunt previzibili. Nu este necesar să priveşti într-un bol de cristal pentru a prezice comportamentul pieselor de pe tabla de şah a vieţii politice de la Chişinău. Războiul gazelor, epopeea brazilor, killerii cuviincioşi, scandalul în jurul Termocomului au devenit parte integrantă a imaginarului politic mioritic. Nu ne rămâne decât să aşteptăm ca liderii politici actuali şi cei de toate zilele să dispară de pe scena politică. Aici alegerile parlamentare din anul curent au şansa şi obligaţia de a începe acest proces natural de schimbare a generaţiilor. În concluzie, precizez că atunci când mă refer la termenul de “generaţie” nu am în vedere doar vârsta biologică a actorilor politici, dar şi comportamentul acestora. Căci am văzut că există mulţi lideri în floarea vârstei care chiar dacă nu au dobândit comportamentul nomenclaturist pe cale naturală, s-au molipsit de acesta pe cale aerobă.

Alexandru Leşanu, expert în politologie