16 ianuarie 2009
La alegeri, ca la sărbătoare

Cei mai activi din R. Moldova: 72 de cetăţeni din 73 au mers la vot

Cincizeci de case de o parte şi alta a unui străzi, o bibliotecă, un magazin şi un monument al soldatului sovietic acoperit până la umeri de un cuib de cocostârci. Acesta este tabloul general pe care l-am văzut când am intrat în satul Serghei Lazo, raionul Ştefan Vodă. Cei aproape o sută de locuitori ai satului au însă multe motive pentru a se lăuda.

Satul este conectat la gaz, este trasă linie telefonică, mulţi au antene parabolice, în timpul apropiat vor avea şi apă la robinet, iar în acest an se prognozează şi instalarea unor stâlpi de iluminare a singurei străzi din localitate. Aceste lucruri nu sunt de ignorat pentru un sătuc micuţ situat la peste o sută de km de capitală. Serghei Lazo mai are însă un motiv de laudă. În 2005, acest sat a ocupat locul întâi în topul localităţilor din republică cu cei mai activi alegători. Rata de participare la parlamentare a fost de 98,63%, adică au votat 72 din cei 73 de cetăţeni cu drept de vot.

3 km până la şcoală

Pe Maria Cebotari, o pensionară din satul Serghei Lazo, am găsit-o într-una din gospodăriile de la marginea sătucului. Femeia împreună cu nepoţica sa tăiau lemne pentru foc. Când ne-au văzut s-au oprit însă din lucru. „Pe la noi prin sat rar trec oaspeţi necunoscuţi”, ne-a explicat femeia curiozitatea cu care ne privea la început.

De la ea am aflat că deşi în Serghei Lazo sunt multe case (vreo 50 – n.r.), o parte dintre ele pustiesc. „În sat sunt mulţi bătrâni. Tineri nu prea avem. Nu, nu sunt plecaţi peste hotare. Pur şi simplu nu-s”, îşi începe prezentarea satului mătuşa. Bătrâna ne mai spune că din cauza numărului mic de copii a fost închisă şcoala din sat.

Acum, cei zece elevi din Serghei Lazo se duc „după carte” în satul vecin, Alava. „Îs vreo trei km până acolo, dar de nevoie ne ducem. Transport nu avem, de aceea ne sculăm mai de dimineaţă şi încetişor, pe jos, în jumătate de oră ajungem”, ne spune Nina Bursuc, o locuitoare a satului care lucrează profesoară în Alava. Fiul ei, Nicuşor, vine şi el cu o explicaţie: „Ei, la început, când mergeam la grădiniţă, mă dureau tare picioarele. Dar acum, m-am deprins”.

La biserica baptiştilor

De altfel, drumul spre Alava este cel mai des bătătorit de locuitorii din Serghei Lazo. În altă parte, oamenii nu prea se duc, că e mult de mers pe jos, iar autobuzul trece pe lângă sat doar de două ori pe zi – seara la orele 18.00 şi după miezul nopţii, pe la 02.00.

„Eu rar ies din sat că mă doare un picior”, ni se plânge mătuşa Maria. Iar Agafia Bârnă, una dintre cele mai bătrâne femei din sat, ne spune că ultima dată a fost la Alava anul trecut, de 9 mai. „Dar la Chişinău nici nu ţin minte de când nu am mai fost”, ţine ea să precizeze. Cu toate acestea, călătoriile nici nu-i tentează pe locuitorii din Serghei Lazo. Or, în acest sat au venit să trăiască în special cei cărora le place liniştea. Singurul lucru care le amărăşte pe bătrânele din localitate e că nu au biserică. Şi nici la Alava nu este. „Avem în sat o casă de rugăciuni de-a baptiştilor. Îs vreo două familii de baptişti în sat, dar ne ducem şi noi la biserica lor, că nu avem a alege”, spune cu tristeţe mătuşa Agafia.

„Trăim ca într-un trib”

În rest, locuitorii din Sergei Lazo par a fi mulţumiţi de tot ce le-a adus soarta. „Avem ce mânca, spasibo. Ce ne mai trebuie?”, spune Maria Cebotari. Cei de-ai locului se laudă că în satul lor oamenii sunt foarte buni. „Suntem puţini şi ne înţelegem de minune. Trăim ca într-un trib. Lumea nu se îmboldeşte aici. Dacă se sfădeşte cineva, ştie tot satul. Ce mai vorbă, e destul să şuiere cineva într-un capăt al satului că se aude în celălalt”, spune cu mândrie mătuşa Maria, precizând că nici nu ai pe cine ocărî în acest sat, că toţi îs cumetri între ei. „La nunţi şi la înmormântări vine tot satul, fără nicio excepţie. Iar când se naşte un copil e sărbătoare”, se laudă şi Tatiana Ţâmbalist, o locuitoare a satului care lucrează secretară la primăria din Alava, de care ţine şi sătucul Serghei Lazo.

Deşi în sat nu sunt familii care să se fi stabilit peste hotare, aproape toţi bărbaţii din localitate lucrează în Rusia sau Ucraina. „Vin de sărbători şi apoi pleacă din nou. Şi rămâne satul numai cu femei”, ne mărturiseşte Nina Bursuc.

Sat nemţesc

Mătuşa Agafia preferă mai mult să vorbească despre timpurile de demult când în Serghei Lazo locuiau nemţii. „Era sat nemţesc. Se numea Iacobstali. Şi acum mai avem vreo cinci case de-ale lor, din celea lungi, dar îs pustii şi neîngrijite. Cu 70 de ani în urmă erau însă frumoase. Lângă fiecare poartă erau sădite flori. Nemţii erau oameni buni şi gospodari. Vorbeau frumos româneşte, că şi şcoală română aveam în sat”, îşi aminteşte cu plăcere bătrâna care pe atunci avea vreo 12 ani şi locuia în Alava. Apoi, povesteşte mătuşa, prin 1940, au venit şi i-au luat cu autobuzele pe toţi nemţii de aici şi i-au dus în Germania. Au plecat cu bagaje puţine, cât puteau duce cu ei în mâini şi aici au lăsat casele pline cu de toate. „După ce au plecat nemţii, în sat au venit oameni de prin Rusia şi Ucraina şi într-un an au distrus totul. Au tăiat animalele, au distrus gospodăriile, umblau cu beţiile”, povesteşte bătrâna despre „salvatorii ruşi”. Totuşi, spune lumea din Serghei Lazo, nemţii nu i-au uitat şi vin de câteva ori pe an în vizită, aducând cu sine daruri şi ajutoare pentru actualii locuitori ai satului.

Votează toţi de dimineaţă

Nu ştiu de la nemţi li se trage sau ruşii i-au învăţat, dar locuitorii din Serghei Lazo sunt astăzi cei mai exemplari alegători din republică. La alegerile parlamentare din 2005 nu a votat doar un singur locuitor cu drept de vot. Iar la localele din 2007, participarea la alegeri a fost de 100%.

„La noi lumea se duce la alegeri ca la sărbătoare. În satele mai mari în care sunt biserici, oamenii se adună acolo. La noi, în ziua alegerilor tot satul se strânge la bibliotecă. Până acum veneau şi cei care lucrează peste hotare. Nu veneau la secţia de votare doar cei ţintuiţi la pat sau foarte bătrâni. Dar ei votau acasă”, ne explică Nina Bursuc înalta participare la alegeri.

Tatiana Ţâmbaliuc ne-a mărturisit că la ei în sat alegerile se termină la două ore de la deschiderea secţiilor de votare. „Oamenii se străduiesc să vină dis-de-dimineaţă”, ne spune ea, amintindu-şi că în copilărie era mare veselie în ziua alegerilor. „Mama se ducea la votare şi după asta, venea acasă cu prăjituri şi apă dulce. Era o sărbătoare pentru mine şi eram nerăbdătoare să cresc şi eu mare şi să mă pot duce să votez”, îşi aminteşte secretara primăriei. În acest an, în Serghei Lazo se aşteaptă aceeaşi participare la vot ca şi în anii precedenţi. „Ne-om duce din nou la alegeri cu tot satul că avem pentru ce”, ne promite mătuşa Maria.

Mariana RAŢĂ