26 decembrie 2008
Un prânz pentru nevoiaşi

Enoriaşii din Cruglic au pus mână de la mână pentru a-i ajuta pe consătenii lor în dificultate

În fiecare zi, la amiază, în curtea bisericii din satul Cruglic, raionul Criuleni se înghesuie un grup de copii traşi la faţă, îmbrăcaţi în hăinuţe ponosite. Picii din familii lovite de sărăcie s-au obişnuit că aici îi aşteaptă un prânz cald, o sală de lectură îngrijită şi o bibliotecă bogată cu literatură religioasă. Şi bătrânii singuratici din sat de un an nu mai îndură foamea la amiază, pentru că primesc de la cantina socială a bisericii „Minunea Sfântului Arhanghel Mihail” un pachet cu de-ale gurii. Preotul Nicolae Ciobanu a reuşit să facă o minune – i-a convins pe enoriaşi că donând bani sau produse alimentare îi pot ajuta pe cei mai trişti ca ei.

Astăzi, la cantina socială din Cruglic se alimentează vreo 30 de copii din familii sărace, câţiva şomeri şi zece bătrâni singuratici. Cruglicenii au înţeles că este de datoria lor ca în fiecare zi să aducă la casa parohială o căldăruşă de cartofi, o pâine sau o pungă cu făină, legume sau paste făinoase. Preotul Nicolae Ciobanu le aminteşte din când în când la sfârşitul slujbelor că vreo 40 de suflete mizează pe sprijinul lor.

Copii înfometaţi

Acum un an, cei trei copii din familia Josanu cântăreau mult sub greutatea necesară vârstei lor. Subnutriţia le cauza grave probleme de vedere. Situaţia picilor a atras atenţia cruglcienilor şi a preotului bisericii la problemele cu care se confruntă unele familii sărace din localitate.

„Nu este simplu să conştientizezi că în zilele noastre cineva suferă de foame. Totuşi, cruglicenii au înţeles că în localitate sunt bătrâni singuratici ţintuiţi la pat care nu-şi pot angaja din pensia lor o dădacă, sunt copii care lucrează vara pe arşiţă ca să-şi cumpere o pâine şi că deseori aceştia se culcă flămânzi. Din donaţiile acumulate de biserică am făcut primii paşi în întâmpinarea acestor copii. Iniţial, banii au fost folosiţi pentru tratarea copiilor slab văzători din familia Josanu. Mai apoi am deschis cantina socială”, ne spune preotul.

Doi din cei trei copii au fost operaţi şi tot biserica a avut grijă să-i asigure săptămânal cu produse alimentare. Recent, după moartea ambilor părinţi bolnavi de tuberculoză, copiii ajutaţi de biserică au ajuns la un centru de reabilitare.

Meniuri în care nu se regăsesc carnea şi lactatele

Angela Nicolai lucrează la cantina socială în calitate de bucătăreasă de la deschidere. Bucatele ei gustoase le înlocuiesc deseori pe cele „de la mama de acasă”.

„Îmi place ceea ce fac. Situaţia unor copii este foarte dificilă. Un băieţel de 10 ani a fost abandonat de maică-sa. Locuieşte împreună cu bunica şi tatăl alienat mintal, care e deseori violent şi periculos pentru cei care îl înconjoară. În ochii acestor copii se citeşte recunoştinţa, cred că e cea mai bună recompensă pentru ceea ce facem. În acest mod acestor copii li se oferă o punte de legătură şi cu biserica care îi modelează în spiritul credinţei, fapt care cred eu îi va ajuta pe viitor”, mai spune Angela. Din păcate, recunoaşte bucătăreasa, în meniu nu se regăsesc produsele din carne, peşte sau lactate, biserica neavând posibilităţi să-şi asume aceste cheltuieli. „Uneori se mai întâmplă să ni se termine produsele şi atunci preotul solicită oamenilor la sfârşitul slujbelor să contribuie fiecare cu ce poate. Până în prezent nu am întors niciun copil din drum, ba chiar vin şi câţiva dintre cei care au părinţi plecaţi peste hotare, rămaşi doar în grija bunicilor care, evident, nu le pot înlocui părinţii. Şi eu aduc de acasă ba pasta de tomate, ba nişte cartofi. Preotul Nicolae este un bun organizator şi reuşeşte să-i convingă pe oameni că ceea ce fac e spre binele comunităţii”, mai afirmă femeia.

Bătrânii le sunt recunoscători

Asistentul social Aliona Grecu zilnic îi vizitează pe patru bătrâni singuratici de care are grijă. „Acum merg la mătuşa Anghelina, în vârstă de 84 de ani. Nu are aragaz şi nici nu-i ajung puteri să aprindă focul. Îi încălzesc camera o dată la două zile. Mâncarea pe care i-o duc de la biserică e singura mâncare caldă de care are parte timp de o zi. Ne zice bogdaproste de zeci de ori”, ne spune asistentul social.

De la mătuşa Anghelina asistentul social ia calea spre casele a două surori bătrâne şi bolnave. Femeile prind la viaţă atunci când Aliona apare în cadranul uşii. De aici, cu prânzurile – la moş Tudor şi bătrânica lui, ambii ţintuiţi la pat. „Mă aşteaptă în fiecare zi. O dată ni s-au terminat toate rezervele de alimente. Bătrânii s-au oferit să ne dea bani din pensie doar să le aducem acest prânz, pe care ei nu au posibilitate să şi-l pregătească”, ne mai spune Aliona.

Nu e suficient Aproape de orele două după amiază locul copiilor la colţul mesei este luat de câţiva bărbaţi cu feţe obosite, cu vârstele cuprinse între 50-60 de ani. Unul dintre aceştia şi-a petrecut ultimii zeci ani în închisoare pentru fapte de care nici cruglicenii nu şi le mai amintesc. „A găsit sprijin la biserică care i-a oferit o „casă” în una din anexele sale. Zilnic vine să ia masa aici, ceea ce vorbeşte încă o dată de credinţa cruglicenilor în valorile creştine”, ne atrage atenţia preotul Nicolae.

Astăzi, cantina socială a bisericii „Minunea Sfântului Arhanghel Mihail” din satul Cruglic ar avea nevoie de un frigider pentru a păstra alimentele perisabile. Banii pe care îi donează enoriaşilor abia de ajung pentru a le oferi o speranţă copiilor şi bătrânilor sărmani din această localitate. Însă, pentru a procura carne sau lapte cantina ar avea nevoie de susţinerea financiară a oamenilor cu inimă mare, de ajutorul dvs.

Svetlana COROBCEANU