30 iunie 2008
Demnitarii îşi ascund interesele

Parlamentul a „boţit” Legea cu privire la conflictul de interese

La adoptarea în lectură finală a Legii cu privire la conflictul de interese, Parlamentul practic nu a ţinut cont de recomandările organizaţiilor naţionale şi internaţionale, inclusiv de obiecţiile Consiliului Europei. Experţii străini, dar şi cei locali sunt de părerea că legea în actuala formulă nu corespunde nici pe departe standardelor europene, riscând să rămână un act formal şi ineficient.

Dumitru LAZUR

În Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţiei scrie negru pe alb că Parlamentul trebuie să adopte Legea cu privire la conflictul de interese. Volens-nolens, la 15 martie 2007, proiectul de Lege cu privire la conflictul de interese a fost înregistrat în Parlament, iar la 14 iunie anul trecut adoptat în prima lectură. Mai multe organizaţii naţionale şi internaţionale au criticat dur conţinutul legii, susţinând că nu corespunde standardelor europene.

Deputaţii s-au arătat deschişi să accepte propunerile experţilor locali şi internaţionali în vederea perfecţionării proiectului de lege. În toamna 2007, Parlamentul chiar a organizat o conferinţă internaţională la care a discutat comentariile pe marginea proiectului de Lege cu privire la conflictul de interese. Atunci Maria Postoico, vicepreşedintele parlamentului, declara: „Activităţile tuturor organelor de stat şi ale întregii societăţi sunt aliniate la cursul R. Moldova spre integrare europeană, fiind în permanenţă axate pe armonizarea legislaţiei naţionale la cea comunitară.”

Însă, declaraţiile nu prea au coincis cu faptele. La 15 februarie a.c., Parlamentul a adoptat legea în lectură finală, iar abia la 30 mai documentul a fost publicat în „Monitorul Oficial”. Experţii care au lucrat la îmbunătăţirea legii au rămas şocaţi – Parlamentul practic nu a ţinut cont de recomandările lor. Mai mult, deputaţii au ignorat în mare parte şi obiecţiile Consiliului Europei. În final, ne-am pricopsit cu o lege în stil moldovenesc – parcă este, dar nu este (vedeţi opiniile experţilor).

De ce s-au speriat deputaţii?

Legea cu privire la conflictul de interese îi obligă pe demnitari şi funcţionari să depună, an de an, o Declaraţie de interese personale în care să indice expres: a) activităţile profesionale retribuite; b) calitatea de fondator sau funcţiile de conducere, administrare, revizie sau control deţinute în cadrul unor organizaţii necomerciale sau partide politice; c) calitatea de asociat sau acţionar al unui agent economic, inclusiv instituţiile de credit, organizaţiile de asigurare şi instituţiile financiare; d) relaţiile cu organizaţiile internaţionale.

Declaraţia se depune în termen de 15 zile de la data angajării, validării mandatului ori numirii în funcţie şi se actualizează anual până la data de 30 ianuarie.

Totodată, funcţionarii nu sunt scutiţi de depunerea Declaraţiei cu privire la venituri şi proprietate. Probabil, unele informaţii din Declaraţia de interese s-ar putea regăsi în Declaraţia cu privire la venituri şi proprietate. Această „coincidenţă” nu va putea fi folosită ca pretext pentru neprezentarea uneia dintre declaraţii.

Pentru a amâna ziua depunerii primei declaraţii de interese, deputaţii au recurs la un şir de şmecherii. Ei nu au elaborat modelul declaraţiei şi nici regulamentul de activitate a Comisiei Principale de Etică, organ abilitat de colectarea şi verificarea declaraţiilor. Mai mult decât atât, legea nu a intrat în vigoare odată cu publicarea ei în „Monitorul Oficial”. Guvernul abia urmează în termen de şase luni să prezinte Parlamentului „propuneri în vederea aducerii legislaţiei în vigoare în conformitate cu legea în cauză”. Deci, nu se ştie exact când demnitarii şi funcţionarii vor completa primele declaraţii de interese, însă, pare-se, abia după alegerile parlamentare de anul viitor.

Chiar dacă într-o bună zi bugetarii de elită vor ajunge să depună declaraţiile de interese, acestea nu vor fi publicate pe paginile web ale instituţiilor de stat, aşa cum se obişnuieşte în Occident. Totuşi, potrivit legii, „informaţiile cuprinse în declaraţiile de interese personale au caracter public şi pot fi eliberate la solicitare”. Asta însă nu înseamnă că veţi putea obţine copia declaraţiilor de interese.

Nu te lăsa prostit!

Suplimentul anticorupţie OBIECTIV te îndeamnă să-i „ajuţi” pe demnitari şi funcţionarii publici să-şi amintească de conflictele de interese pe care le au. Dacă ai aflat că un ministru sau un şef de direcţie a atribuit un contract direct firmei deţinute de ruda sa sau că un funcţionar şi-a angajat fiica sau fiul în instituţia pe care o conduce, nu ezita să suni la redacţia OBIECTIV (la 22-09-96) sau să ne expediezi un e-mail la adresa obiectiv@api.md.

Nu-i lăsa pe funcţionari să te prostească şi să-ţi folosească banii în interes personal!

„Nu corespunde standardelor europene…”

OBIECTIV i-a întrebat pe reprezentanţii organizaţiilor care au prezentat Parlamentului recomandări de îmbunătăţire a Legii cu privire la conflictul de interese:

1. În ce măsură s-a ţinut cont de recomandările dvs. la adoptarea Legii cu privire la conflictul de interese în lectura a doua?
2. Legea cu privire la conflictul de interese, în actuala versiune, corespunde în general standardelor europene?

„Circa 70 la sută din recomandările Consiliului Europei, respinse”

Tatiana Cojocaru, consilier juridic, Proiectul împotriva corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului în R. Moldova (MOLICO) al Consiliului Europei

1. Din păcate, circa 70 la sută din recomandările Consiliului Europei (CE), inclusiv cele făcute de Comisia de la Veneţia, au fost respinse de deputaţii moldoveni. Unele recomandări se refereau la aspecte esenţiale ale Legii cu privire la conflictul de interese. De exemplu, la capitolul „persoanele faţă de care se aplică legea” se face o încercare ambiţioasă de a reglementa conflictul de interese pentru toate categoriile de persoane care deţin o funcţie publică. Conflictul de interese ce implică funcţionari publici numiţi în funcţii trebuie reglementat diferit comparativ cu funcţionarii aleşi. În special, prevederile de incompatibilitate trebuie să fie mai puţin stricte pentru funcţionarii aleşi decât pentru funcţionarii publici profesionişti, care sunt numiţi în funcţii.

În al doilea rând, includerea judecătorilor în lista funcţionarilor veridicitatea declaraţiilor cărora va fi verificată de Comisia Principală de Etică, în opinia experţilor CE, poate constitui o intruziune inacceptabilă a puterii legislative asupra judiciarului. CE a recomandat transferarea acestor funcţii Consiliului Superior al Magistraturii.

La capitolul „supravegherea şi controlul executării”, legea conţine deficienţe substanţiale, prevederile fiind prea succinte pentru stabilirea mecanismelor clare de supraveghere şi control. Deşi din lege reiese că Comisia Principala de Etică joaca un rol principal în controlul executării legii, componenţa şi funcţiile acesteia nu sunt prevăzute în lege, dar rămân a fi stabilite de un regulament aprobat de Parlament. În opinia experţilor CE, regulile de constituire şi funcţiile Comisiei trebuiau prevăzute în legea în cauză. Mai mult, este important de a stabili reguli care ar asigura independenţa comisiei.

La capitolul „sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor legii”, legea prevede că încălcarea obligaţiei de a informa şeful ierarhic superior despre situaţia de conflict de interese „atrage răspundere disciplinară, administrativă, civilă sau penală, după caz”. Acesta prevedere se referă la toţi funcţionarii publici, în afară de preşedintele R. Moldova, deputaţii în Parlament, membrii Guvernului şi conducătorii organizaţiilor publice, pentru care legiuitorul nu a găsit de cuviinţă a prevedea posibilitatea tragerii la răspundere.

Deşi legea deja a intrat în vigoare şi din acel moment toţi funcţionarii publici din Moldova au obligaţia să se conformeze prevederilor acesteia, totuşi până la momentul aducerii restului actelor legislative şi normative în vigoare în conformitate cu această lege, introducerii sancţiunilor pentru nerespectarea legii, cât şi creării Comisiei Principale de Etica, ne aflăm într-un vacuum juridic, deoarece fără amendamentele respective şi crearea organului de control nu poate fi vorba de executarea legii. Ţinând cont de acest fapt, considerăm că Guvernul trebuia să elaboreze şi să trimită spre examinare în Parlament împreună cu proiectul Legii privind conflictul de interese şi proiectul de modificare a actelor legislative în conformitate cu legea conflictului de interese.

Legea conţine şi alte deficienţe, precum ar fi definiţia conflictului de interese, regimul preferenţial acordat personalului militar al Serviciului de Informaţii şi Securitate, verificarea încălcărilor comise de persoanele ce deţin funcţii publice, publicitatea insuficientă a declaraţiilor şi altele.

2. Legea în actuala sa formulă nu corespunde standardelor europene din motivele expuse mai sus. Este necesar de menţionat că deşi adoptarea legii privind conflictul de interese constituie un pas spre reglementarea eficientă a conflictului de interese în R. Moldova, totuşi, problema conflictului de interese este rezolvată mai eficient prin combinarea diferitor abordări şi că doar legea nu va constitui o bază suficientă pentru reglementarea acestui domeniu. Legea privind conflictul de interese va fi mai eficientă în contextul altor reglementări şi coduri, inclusiv a codurilor de etică pentru categoriile de persoane asupra cărora se răsfrânge legea, reglementărilor privind serviciul public în vederea stabilirii posibilităţilor clare de carieră şi bazelor pentru salarii decente etc. Legea trebuie văzută nu ca o soluţie în sine, dar ca parte componentă a unui pachet complex de legislaţie, elaborarea căreia va fi la fel de importantă ca şi elaborarea legii însuşi.

„A fost negată experienţa internaţională”

Efim Obreja, Transparency International Moldova
1. La adoptarea Legii cu privire la conflictul de interese s-a ţinut cont doar de câteva recomandări propuse de Transparency International Moldova. Din păcate, autorităţile au ignorat un şir de obiecţii importante. Prin urmare, Legea, în actuala sa formulă, nu reglementează eficient conflictele de interese. De exemplu, a fost păstrată definiţia incorectă a noţiunii de „conflict de interese” care, de fapt, reprezintă un element de bază a acestei legi, nefiind acceptată definiţia propusă de Transparency International-Moldova.

Noţiunea prezentată în lege nu explică clar în ce constă conflictul de interese şi stipulează incorect că un conflict de interese este „situaţia în care persoana care deţine o funcţie publică trebuie să ia o decizie (...) sau să întreprindă, în îndeplinirea atribuţiilor sale, alte acţiuni ce influenţează sau pot influenţa interesele sale personale”. La fel, este incorectă şi noţiunea de „interes personal”. De asemenea, au mai fost omise şi alte recomandări importante.

2. Cred că neacceptarea propunerilor noastre este egală cu negarea recomandărilor şi experienţei internaţionale. Asta ar putea diminua capacitatea legii de a-şi atinge scopul de promovare şi asigurare a corectitudinii funcţionarilor de diferit rang, instituţiilor sau organizaţiilor publice în procesul de luare a deciziilor oficiale şi de administrare publică, precum şi de asigurare a încrederii publicului în corectitudinea acestora.

Sunt de părerea că adoptarea Legii cu privire la conflictul de interese reprezintă un pas necesar şi foarte important pentru activitatea de prevenire a corupţiei în R. Moldova, însă, ţinând cont de faptul că nu s-a luat în calcul toate recomandările de îmbunătăţire a legi, nu pot spune că ea corespunde întru totul standardelor europene.

Sondaj de Galina MUNTEANU