30 iunie 2008
Combatem un fenomen vechi, cu metode noi

Dumitru CIORICI, Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova

Termenul “a da mită” sau “a face favoruri contra unor beneficii” este, din păcate, prea bine cunoscut în Republica Moldova. Deşi “luptăm din greu” contra corupţiei, ea continuă să se dezvolte sub diferite forme. Deosebit de grav este că acest flagel începe să fie perceput ca o normalitate inclusiv de către tineri.

Mă refer în special la tineri, deoarece deprinderile nesănătoase (aparent neimportante) de astăzi vor crea probleme mari mâine. Tinerii sunt principalii actori în acest „spectacol”, dar poate unicii care ar putea reduce fenomenul corupţiei la un nivel acceptabil.

Toată lumea vorbeşte de corupţia în rândurile poliţiştilor, vameşilor, medicilor etc. La fel de periculos este sistemul corupt din instituţiile de învăţământ, care (atenţie!) îi stimulează pe tinerii să dea mită chiar de pe băncile facultăţii (mai rar de pe băncile şcolii sau liceului). Cum putem opri acest fenomen, atunci când el devine o deprindere sau, mai rău, un mod de viaţă?

O problemă nu poate fi soluţionată definitiv dacă nu-i sunt “secerate” rădăcinile. În Moldova, una dintre cele mai importante rădăcini ale corupţiei sunt ascunse în instituţiile de învăţământ. De ce nu facem nimic sau de ce facem foarte puţin?

Cred că promovarea unor mesaje anticorupţie nu este cea mai reuşită cale. Mesajele cu încărcătură civică “Nu da mită!” sau “Opreşte corupţia!” au un efect minim şi nu justifică timpul şi banii investiţi. Afirm asta nu numai ca un cetăţean, ci şi ca un cunoscător al domeniului publicităţii.

Dacă mă pun în locul unui om simplu, atunci percep mesajul “Opreşte corupţia!” ca pe o chemare de a face ceva. Însă, cele două cuvinte nu mă ajută şi nu-mi oferă o soluţie viabilă pentru a nu mai da mită.

Ce trebuie să întreprindem pentru a schimba mentalitatea copiilor şi a tinerilor, educându-i în spirit anticorupţie? În România, spre exemplu, a fost organizat un concurs naţional de desene pentru copii la tema corupţiei. Picii îi rugau pe părinţi să le spună ce este corupţia. La rândul lor, taţii şi mamele erau nevoiţi să le explice „etimologia” fenomenului. Poate că acest exemplu ar fi bine să-l preluăm şi noi...

De asemenea, este necesar să fie evaluate strategiile anticorupţie din R. Moldova, inclusiv să fie „restartate” campaniile anticorupţie prin adaptarea mesajului care ar trebui să ofere soluţii concrete în depăşirea situaţiilor de criză şi soluţii de alternativă pentru cazurile în care eşti obligat să dai mită.