31 mai 2008
Statul şi societatea civilă – parteneri sau concurenţi?

Cetăţeanul de rând s-a obişnuit să dea mită în stânga şi-n dreapta. În opinia lui, aşa îşi poate rezolva mai simplu şi mai rapid problemele. Totuşi, sunt oameni care din principiu merg împotriva sistemului corupt, dar… deseori ei ezită să-i toarne pe bugetarii corupţi la instituţiile de stat specializate în prevenirea şi combaterea corupţiei. De ce? Omul nu prea are încredere în stat.

Cum poate fi sigur că medicul, poliţistul sau vameşul care îi cere mită va ajunge după gratii dacă el, cetăţeanul conştiincios, se va adresa organelor de drept? Statisticile oficiale practic îl dezarmează – funcţionarii corupţi în Republica Moldova foarte rar sunt real privaţi de libertate. Cine se face vinovat de asta – anchetatorul, procurorul sau judecătorul – pe el mai puţin îl interesează. După zeci de vizite la procuratură sau şedinţe de judecată sterile, omul nu mai e sigur de nimic….

Acum, cetăţeanului îi rămâne o singură soluţie – să se adreseze la organizaţiile neguvernamentale care, la drept vorbind, s-au înmulţit în ultimii ani. Potrivit datelor ultimului raport asupra stării societăţii civile în R. Moldova, erau înregistrate în jur de 7000 de organizaţii obşteşti. E adevărat că unele organizaţii există doar pe hârtie, dar asta e altă problemă. Este cert faptul că în Moldova oamenii se asociază tot mai des pentru a găsi împreună soluţii pentru problemele cu care se confruntă zi de zi, pentru a întinde o mână de ajutor cetăţenilor dezamăgiţi în instituţiile statului şi pentru a determina autorităţile centrale şi locale să nu se limiteze la declaraţii sterile.

Societatea civilă a devenit mult mai numeroasă, acoperind tot spectrul de problemele cu care se confruntă populaţia, îndeosebi s-a mărit numărul organizaţiilor la nivel regional. Iar cetăţeanul tot mai des trece pragul organizaţiilor obşteşti din cauza că instituţiile statului nu sunt în stare să facă faţă tuturor problemelor lui.

Faptul că oamenii apelează mai des la asociaţiile obşteşti ar trebui să-i pună în gardă pe mai marii statului. Asta înseamnă că ceva e putred la mijloc. Pe de altă parte, statul ar putea urma exemplul altor ţări cu tradiţii democratice şi să susţină financiar eforturile societăţii civile. Însă, în loc să preia această practică, statul încearcă să concureze cu ONG-urile într-un domeniu sau altul. Ambii actori se privesc cu neîncredere, iar cetăţeanul de rând rămâne cu problema nesoluţionată, plătind iarăşi şi iarăşi mită….

Ghenadie MOCANU, IDIS „Viitorul”