29 februarie 2008
Corupţia ca fenomen instituţional şi şansele de integrare europeană a R. Moldova

Îmi amintesc cuvintele fostului comisar pentru extindere a Uniunii Europene (UE), Olli Rehn, rostite acum câţiva ani, despre şansele minime ale Moldovei şi Ucrainei de integrare în UE. Motivul invocat de oficialul european a fost incompatibilitatea instituţiilor societăţilor în cauză cu instituţiile comunitare.

Riscurile şi factorii care provoacă corupţia, pe de o parte, şi instituţiile anticorupţionale, pe de altă parte, se afla într-o competiţie permanentă şi determină amploarea fenomenului şi capacitatea societăţii de a-l gestiona. Din această perspectivă, mesajul transmis printre rânduri de comisarul Rehn capătă un sens deosebit şi ne determină să ne întrebăm în ce măsură „instituţiile societăţii” din R. Moldova sunt capabile să ofere o contraforţă riscurilor şi factorilor corupţionali. Este oare actul decizional suficient de transparent? În ce măsură este limitată discreţia decizională a birocratului? Sunt oare publice informaţiile despre executarea programelor şi bugetelor? Îşi declară oare demnitarii averea şi veniturile? Se respectă principiul de evitare a conflictului de interese în procurări publice? Organele de anchetă sunt vigilente la semnalele presei despre cazurile de corupţie şi abuz de serviciu? Procurările publice sunt accesibile, transparente şi competitive? Este societatea intolerantă faţă de actele de corupţie şi cât de temeinică este percepţia negativă a corupţiei? Promovează oare leadership-ul politic şi public exemple de comportamente incoruptibile şi sunt oare acţiunile acestora consistente de intoleranţă faţă de fenomenul corupţiei?

Şirul de întrebări, adică de acţiuni şi măsuri anticorupţie, poate fi continuat, toate, însă, reprezintă esenţa mesajului comisarului Rehn referitor la funcţionarea instituţiilor (anticorupţionale) în societate. Sondajele de specialitate constată o ascensiune a percepţiei negative a corupţiei, raportul global de integritate plasează Moldova printre ţările care nu înregistrează progrese privitor la combaterea acestui fenomen. Să însemne asta că instituţiile anticorupţionale pierd din teren? Afirmaţia comisarului Rehn indică slăbiciunea şi, probabil, lipsa unor instituţii (anticorupţionale), dezvoltarea acestora fiind un proces de durată.

Cu ocazia vizitei recente la Chişinău, comisarul european Benitta Walder declara că uşile UE nu sunt nici închise, nici deschise. Simbolismul acestor cuvinte este semnificativ. Cu siguranţă, buna funcţionare a instituţiilor anticorupţionale ne-ar ajuta să întredeschidem uşile integrării europene a R. Moldova.

Sergiu OSTAF,
Director executiv CREDO