21 decembrie 2007
Non progredit est regrediti

În pofida unor reuşite, cum ar fi semnarea Planului Preliminar pe Ţară între Corporaţia Provocările Mileniului şi Guvernul R. Moldova şi deschiderea instituţiilor publice pentru cooperarea cu societatea civilă, anul 2007 a fost “marcat“ de protejarea intereselor „camarilei regale” şi de eşecurile în combaterea corupţiei.

Deşi s-ar părea că autorităţile au depus eforturi în elaborarea actelor normative în domeniu, totuşi, au şchiopătat la etapa adoptării şi implementării lor. Şi asta în pofida recomandărilor comunităţii internaţionale.

Suntem restanţieri la adoptarea unui pachet de legi necesar pentru iniţierea unor acţiuni anticorupţie. De exemplu, de pe reglementările privind finanţarea partidelor politice şi campaniilor electorale, prevăzute în Strategia naţională de prevenire şi combatere a corupţie pentru 2005, praful a fost şters abia acum o săptămână. Prin sertarele Parlamentului s-au pierdut şi legile privind conflictul de interese, inclusă în Strategia pentru 2006, legea privind lobbismul şi/sau legea cu privire la Codul de conduită a funcţionarului public. Mai e un pachet important de legi care, din păcate, nu ajunge pe masa deputaţilor, fiind totodată ignorate recomandările unor documente internaţionale importante în domeniu.

Trăim un perpetuu deja-vu în ce priveşte gradul de răspândire a corupţie. Şi în 2007 am fost codaşii Europei, fapt confirmat de majoritatea clasamentelor internaţionale, în timp ce rezultatele sondajelor şi studiilor naţionale ar trebui pur şi simplu să ne sperie. Este regretabil faptul că actuala guvernare a evitat premeditat să trateze cu seriozitate această problemă, inoculând ideea că în Moldova nu există corupţie. În şapte ani unele ţări au făcut „revoluţii” în combaterea şi prevenirea corupţiei, pe când actuala guvernare a făcut paşi mici, mult prea mici. Deseori discursul oficial abundă în pretinse reuşite în lupta împotriva acestui fenomen. Lipsa sancţiunilor în cazurile de corupţie nu vine decât să confirme acest lucru.

Ţinând cont de lipsa de constructivism a autorităţilor în promovare şi realizarea politicilor eficiente de combatere şi prevenire a corupţiei, cred că raportul Comisiei Europene pentru anul 2007 va conţine cel puţin aceleaşi concluzii sumbre ca precedentul raport. Suntem încă mult prea departe de situaţia în care cetăţeanul de rând să simtă pe pielea sa că s-a redus nivelul abuzurilor, deciziilor arbitrare sau cazurile de rezolvare a problemelor prin mită. Iată de ce lipsa de progres în acest domeniu trebuie interpretată drept un evident regres.

Mircea EŞANU